Victoria Nuland. Hop – aşa!

ianuarie 9, 2014

Mie nu-mi place Victor-Viorel Ponta. Dar asta nu e important, cine sunt eu, un neica-nimeni! Cum că veni vorba, Viorel a făcut şi el ceva, o chestie de demnitate, vine o secretară a ministrului de externe al Statelor Unite ale Americii – nu contează denumirea exactă – în România, cu scopul de a trage de urechi guvernanţii, e treaba ei, nu mă bag, dar de ce era nevoie ca Viorel să-şi pună urechile la bătaie? Victoria să zică „săru’ mâna” că o primeşte titularul Ministerului de Externe. Hop-şi-aşa-şi-aşa!

Puiule, mânca-te-aş, vei ajunge mai scump decât porcul, trăiască «famelia» procurorilor!

octombrie 31, 2013

DSC00060

Am citit şi eu, ca toată lumea, cum că o procuroare a fost arestată pentru că are nişte copii prost crescuţi care cerşesc, că, vezi Doamne, aşa – eu nu bag mâna în foc pentru nimeni – un parlamentar a luat şpagă pulpe de pui şi ficăţei, mai ceva decât în dosarul « Caltaboşul ». Dinu Săraru zicea « Nişte ţărani », eu zic nişte proşti. Dar oare spun eu bine ?
Nu cred că spun bine, pentru că mă uit la cine câştigă, cum se zice în drept, care e « mobilul » acţiunii procurorilor din respectiva cauză, care sunt consecinţele acţiunilor lor, în plan economic. Care sunt ţintele ? Care concurenţi de pe piaţă trebuie eliminaţi ? Clar : Avicola Crevedia, Avicola Tărtăşeşti, Fabrica de nutreţuri combinate Crevedia, Avicola Mihăileşti, dar nu numai, şi Avicola Călăraşi.
Cine câştigă ? Avicola Buzău, vezi http://www.sansanews.ro/stiri/economic/buzau/avicola-buzau-a-cumparat-activele-avicola-calarasi-si-nutricom.html. Cine e unul dintre acţionarii principali de la Avicola Buzău ?
Hopa, Bogdan Gruia. Căutaţi pe internet cine este, care sunt legăturile sale cu Liviu Negoiţă PDL, ca să nu zic şi cu T. Băsescu.
Cine pierde ? Noi, că suntem cu adevărat proşti. Vom cumpăra kilul de carne de pui cu 25 de lei, ca să nu ziceţi că nu v-am spus !

„…am demnitatea mea, nu sunt Băsescu sau Ponta!” Roxana Iordache

martie 27, 2013

„Coane, de mai multă vreme tot vreau să te întreb, ăla e cuţu tău? Şi dacă da, şi dacă ba, pupat fruntiţă! ”  Roxana Iordache

De două zile sunt bolnav. Dacă ar fi fost de vină un virus, dacă m-ar fi supărat Ponta – dacă eu aş fi fost catalogat drept marţian, prin absurd –  nu aş fi fost aşa de afectat, nimic nu m-ar fi făcut ca ceva din toate astea să consider un mare afront. Nu eu am fost călcat în picioare, ci demnitatea lui Lăbuş al doilea. Implicit respectul meu faţă de mine. Ca cel mai bun prieten al lui Lăbuş al doilea. Tuţule, jignire mai mare nu există: „ ăla e cuţu tău?”

M-am gândit… „ce să fac?”  … am ajuns la concluzia că trebuie să-i iau un interviu lui Lăbuş al doilea, poate,  având şi acest punct de vedere la dispoziţie, distinsa jurnalistă, Roxana Iordache, respectând deontologia profesională, îi va acorda un drept la replică. Iată începutul:

<< Bordelezu: Domnule Lăbuş al doilea, recunosc, din dragoste pentru tine, dar fără acordul tău, am folosit pe internet, drept gravatar, imaginea ta pe când aveai două luni, 25 de zile şi patru ore…

Lăbuş: Te iert,  şi tu m-ai iertat când am săpat un tunel, cam pe atunci, pe sub gardul de la grădină ca să ies în drum…

Bordelezu: Acum intrăm în subiect, te rog să nu te enervezi, una dintre prietenele mele, pe care o respect în mod deosebit, a scrintit-o cu afirmaţia citată…

Lăbuş: Nu vreau s-o latru că m-a făcut „ cuţu”, nu vreau să-i răspund cu acelaşi limbaj, spune-i prietenei tale doar atât: „„Sunt câine, pui de căţea, dar am demnitatea mea, nu sunt Băsescu sau Ponta!”….>>

Urmarea în numărul viittor.

 

 Labus al doilea.Sunt doar un catelandru!

Trâmbiţa, Luleaua turcului. Habemus papam. (III)

martie 13, 2013

Image

Trâmbiţa, ce floare frumoasă, cu rădăcini aeriene şi obişnuită să trăiască pe spatele altuia. Luleaua turcului. Una. Turcescu, turceasca şi aerobicul. O fi altceva? Traian Cursucit? Alta? Dar să revenim la caprele noastre, să lăsăm ţapii cu ale lor.

Că e vorba de fum, alb sau negru. Dar totul a pornit de la o floare. Floarea a fost ofilită… nici nu vreau să îmi aduc aminte de cine… de Traian Turcescu, de Robert Băsescu, de Elena Pora, de Andreea Băsescu, cert este un lucru: adio laleaua neagră! „Die Schwarze Tulpe”! Nu-i bai. E o problemă de fum. Şi încă o dată de fum. Fumul papei, atunci când ţi-e foame, mirosul afumăturii… Habemus ce?

Luleaua Turcescului. Ave Cezar! (II)

martie 10, 2013

Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.– Matei, 4.19

N-am putut scrie atâta vreme, cred că de la fuduliile cocoşului mi se trage, mă trezeam noaptea, transpirat tot,     lăudându-l pe cel de la Cotroceni că ne-a băgat ţara, definitiv, în spaţiul Schengen, ca-n spaţiile Minkowski, conform teoriei măsurii, pe baza axiomelor lui Kolmogorov, de-mi venea numa-numa să-mi dau palme, vedeam în somn, cu alte cuvinte, ce spunea Elena Udrea, nu alta, cred că au avut ceva în ele, fuduliile de cocoş, nu se poate altfel, d-asta o luam aşa razna.

Dar să revenim la berbecii noştri, tuţule, eurovisionarul Robert Turcescu a luat luleaua la Eurovision. Poate că i se va face cuiva milă şi îi va da necesarul tutun. E clar, nu toate se pot rezolva de la butoane şi păcănele, he-he, mai sunt şi jurii… Ehe-he, dacă juraţii ar fi fost de la Curtea Constituţională, mai mult ca sigur că Turcescu pleca la Malmo. Dar nu-i mare bai.  Anul viitor, mă gândesc eu, dacă se vor prezenta, în duet, Ion Cristoiu şi Andreea Pora nu numai că vor câştiga plecarea, nu ştiu unde, dar vor da şi toată „Ioropa”, cum altfel?, peste cap, ca să nu spun cu curu-n sus, şi cu o gaură în turul nădragilor.🙂  „Ioropa” ruptă-n tur!

Acum să revenim cu picioarele pe pământ. De la Buzău aflăm două ştiri, una cu Elena Udrea, cealaltă cu Cezar. Ho-ho, că nu e vorba nici de Cezar Preda şi nici de Ouatu. Ai răbdare, tuţule. Când spun „tuţule”, mă adresez şi ţie, stimată doamnă sau domnişoară citititoare, că eu sunt cu mult mai bătrân, l-am avut bun prieten pe celebrul profesor de la Liceul Haşdeu, din Buzău, Boris Capşa, profesor de matematici, nu specialist în creşterea caprelor. Urmaşul lui, directorul Colegiului Naţional B. P. Haşdeu, Ionel Banu, spune despre fosta sa elevă, Elena Udrea: „ E o mincinoasă. Să-i fie ruşine!” Optimistul! Normal că nu-i va fi. Dar, un lucru e cert, ei nu i se poate spune Elena Cursucit, ca lui Traian, e un nonsens, fizic e imposibil!🙂

Ave Cezar! Habemus Arhiepiscop! Episcopia Buzăului şi Vrancei, de acum, are o istorie… e o episcopie veche-veche, n-are rost să vă spun tot aici… Dumnezeu să-l ierte pe cel ce s-a dus, Epifanie Norocel, că mult a păcătuit contra măicuţelor de la mânăstirea Cârnu…

Image

Să sperăm că ÎPS Ciprian Câmpineanul, cu numele de botez Cezar, va fi un bun păstor…  Dumnezeu să-i deie minte, şi să-l ferească de sminteală.

Laleaua Neagră. Traian Cursucit. (I)

martie 3, 2013

“Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra și pentru o picătură se supără și dă pe-afară. Și lumea vede măcar ce se petrece cu paharul; dar putea lumea înțelege ce se petrece în sufletul lui?

Dragele mele cititoare, vouă vă plac filmele, mai mult ca sigur. Eu n-am mai fost într-o sală de cinema, hă-hăt, de nu mai ştiu când, acum mi-am adus aminte d-un film cu Virna Lisi şi Alain Delon, « Laleaua Neagră » (1964), mi-am amintit de el acum, când cu disputa intrarii României în spaţiul Schengen.

Image

Frumoasă femeie, Virna Lisi, nu ? Iar Alain Delon nu vi se pare că seamănă cu eurovisionarul Robert Turcescu ? Acum vă rog să mă iertaţi, am tăiat un cocoş, ditamai cocoşul, iar fuduliile sale, pe măsură, i le-am pus pe grătar, mi-e că păţesc şi ele precum cele ale lui Corlăţean, prinse de o distinsă jurnalistă în stampăvoi reveni.

Congresul extraordinar al PNL. Şi câinii se mănâncă, nu-i aşa?

februarie 22, 2013

„Coada se lungea mereu. Întruna soseau personaje dintre cele mai diverse: îngeri, arhangheli, apostoli, profeţi, diavoli, spiriduşi, balauri cu şapte capete, zmei, zei, semizei, sferturi de zei, frânturi de zei, cioburi de zei, aşchii de zei, rămăşiţe de zei, zeiţe, diavoliţe, împieliţate, despieliţate, copitate, paricopitate, jupâniţe, crăiţe, cuconiţe, pipiţe, creştini, mahomedani, evrei de rit spaniol, evrei ortodocşi, evrei fără rit, evrei rătăcitori, evrei aşezaţi, bătuţi în cuie, evrei ruşi, evrei creştini, evrei chinezi şi chiar evrei evrei, adventişti, credincioşi de ziua şasea, credincioşi de ziua şaptea, credincioşi de ziua opta, credincioşi fără zile, baptişti, evanghelişti, luterani, fiii domnului, fiicele domnului, cumnatele domnului, nepoţi, veri, cuscri, catolici, neo-catolici, greco-catolici greco-romani, ortodocşi de rit vechi, de rit proaspăt, de rit ultramodern, papi şi papese, sectanţi care aşteaptă a doua sosire, a doua coborâre şi şi-au scrântit gâtul privind spre cer, sectanţi care-l recunosc pe Isus Hristos dar nu recunosc învierea, sectanţi care recunosc învierea dar nu-l recunosc pe Mântuitor, sectanţi care-l recunosc pe Isus, dar nu o recunosc pe Maria, sectanţi care o recunosc pe Magdalena, dar nu recunosc sfânta treime, sectanţi care recunosc numai sfânta doime, alţii care recunosc sfânta paisprezecime, sectanţi care-l recunosc pe sfântul Ioan Botezătorul, dar n-o recunosc pe Salomeea, sectanţi care o recunosc numai pe Salomeea şi nu-şi recunosc propria mamă, sectanţi care recunosc toate cele cinci cărţi ale lui Moise, alţii care nu recunosc nici o carte şi nici o bibliotecă, sectanţi care nu admit femeile în templu alături de ei, sectanţi care admit femeile peste tot, sectanţi care admit bărbaţii, sectanţi care îşi dau foc, alţii care preferă să dea foc altora, sectanţi care nu mănâncă deloc carne, sectanţi care nu mănâncă soia, sectanţi care nu mănâncă flori, sectanţi care nu mănâncă pietre, mahomedani care nu beau vin, creştini care nu beau apă, creştini care-l recunosc pe diavol, care nu-l recunosc, care-l recunosc pe sfântul Iosif, brahmanişti, budişti, transcendentali, arestanişti – discipoli ai lui Zoroastru, zis şi Zaratustra persanul –, origeni care susţin că îngerii n-au corp, evanghelişti, tolstoişti, rasputinişti, inchizitori, mitropoliţi, arhimandriţi, rabini ce susţin că evreii în Egipt s-au hrănit cu mană cerească, alţii care susţin că s-au hrănit cu vişine Tamarix, altfel ar fi murit de foame, şi alţii care susţin că în deşert s-au hrănit numai cu morun.”

 

    H. Salem – Cercul virtuos, 1986

 

Îmbulzeală. Mare. Congres. Mare-mare. Dar ce să mai vorbesc despre câţi comentatori au apărut… că aia, că alaltă, că alea-alea, cutare-cutare, că vei vedea, să nu zici că nu ţi-am spus… Mai am eu loc să scot vreo vorbă? Ei aş! Aşa că tac.

PS1 Bun venit, Klaus Werner Johannis! Un lucru te rog să nu uiţi: principiul lui Heisenberg.

PS2 Gigi Becali, un câine roşu, da’ roşu, nu vopsit, felicită echipa Steaua ! Adică eu ! :D Jucătorii stelişti mi-au plăcut, au fost adevăraţi câini pe teren, nu s-au lăsat. Era să uit : se zice că, am auzit şi eu, câinele seamănă cu stăpânul său ! :D

PS3 Nu mor caii când vor câinii ! Aşa e. Vaca nechează în franceză, face hi-ha în româneşte, avem dovada de la Constanţa, dar în ce limbă o fi făcând ham-ham?

 

Elena Udrea – un cal troian sau este vândută?

februarie 20, 2013

1657 (7165) mart. 23. Hagi căpitan şi fiul său, Pătraşco, vând lui Jipa iuzbaşă şi fratelui său, Stanciul, fiii lui Jipa postelnic din Verneşti, un ţigan, Radul, cumpărat înainte de la Costandin peharnic din Cernaia, fratele lui Iacov căpitan. Îl vând pentru un cal bun, preţul lui de 28 ughi, şi pentru bani gata, 14 ughi. Martori, oameni buni şi boieri: … Voico, fiul popii Manea, toţi din Mărăcineani. Peceţile şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Radul din Verneşti.  

Arhivele naţionale – CATALOGUL DOCUMENTELOR ŢĂRII ROMÂNEŞTI

DIN ARHIVELE NAŢIONALE, VOL. IX, 1657 – 1659

 

De-a lungul istoriei avem nu mai ştiu, nici n-am ştiut vreodată, şi nici nu voi şti, câte vânzări, oamenii obişnuiesc să-şi vândă semenii, mai sus ai, dragă cititorule, un exemplu : cum l-a vândut Hagi pe Radu în spaţiul Mărăcineni, Verneşti, via Săpoca-Pleşcoi. Acest ţinut, la graniţa judeţului Secuieni, desfiinţat la 1 ianuarie 1845, nu ştiu să fi avut steag propriu, dar cai avea! Mă vei întreba, cititorule, ce legătură există între Jipa iuzbaşă, zău că ai dreptate ! şi Elena Udrea ? He-he, dacă te gândeşti bine găseşti singur răspunsul, este elementul comun pe care îl găseşti şi-n cârnaţii de Pleşcoi vânduţi prin diferite locuri, şi-n lasagnia franţuzească Findus, vândută în Marea Britanie : iapa! Calul este simbolul vânzării şi al reuşitei, părerea mea !  Dar dacă ne gândim bine nu e vorba de mascul, calul troian era o femelă, când a fost introdus în Troia era gestant, nu ? Despre chestia aia cu regatul dat pentru o iapă nu vreau să mai bat câmpii acum.

La toate astea mă gândeam eu, ieri, când am citit că Traian Băsescu a anunţat că o vrea pe Elena Udrea preşedinte.

Beţivul. Tradus. :))

februarie 15, 2013

 

Mettre à jour

«Există oare prietenie în politică? Răspunsul meu este, mai curând, unul sceptic.»

Adrian Năstase – http://nastase.wordpress.com/2013/02/14/prietenia-in-politica/

Dar dragoste, adevărata dragoste, există în politică? Şi ce mă-sa-n cur e dragostea, « l’amour » ? Trebuie să avem o definiţie, să  facem o procedură transparentă de recunoaştere a simptomelor, iar pentru asta trebuie să apelăm la specialişti, n’aşa ? Hai să vedem ce zicea Lelia Munteanu, doctor (eu ştiu, dar nu vreau să-ţi spun în ce, uite-aşa! :D  ) :

 Întâi câteva judecăţi de principiu: îndrăgosteala nu foloseşte la nimic. Nu iese din asta nici un ce profit. Doi: amorul tâmpeşte. S-a demonstrat ştiinţific. Trei: orbeşte. Avem studii solide în sensul ăsta. Patru: asurzeşte. Cinci şi restu’: dă palpitaţii, vertij, înmoaie genunchii, cauzează rău la somatic (la psihic nu mai ai, oricum, ce repara, consideră-l pierdut).

Cum recunoaştem fenomenul? Iată câteva simptome. Ai privirea umedă şi rătăcită? Te-ai ars. Caută o oglindă, holbează-te în ea ca să fii sigur că eşti tu şi dă-ţi palme. Dacă acţiunea nu-şi face efectul, îndepărtează-te de sursele de incendiu: fugi ca de dracu’ de mail şi de telefon. Când ai ajuns să te uiţi lung la mobilul care nu mai sună şi încerci să-l repari, roagă-te să scapi până nu e prea târziu; din clipa în care spui că nu vine mailul fiindcă dincolo e căzut netul, ai intrat în faza terminală.

Încearcă să eşuezi pe o insulă pustie. Nu-i crede pe cei care-ţi prescriu terapia prin muncă: dacă lucrezi la fabrica de ace, precis te vei trezi că faci brice. Nu pleca urechea la muzica de dor şi of, de adieu sau de ce noroc că te-am cunoscut. Nuuu! Treci pe marşuri. Dă-o rapid pe „Alunelu”. Nu ieşi din casă! 

http://www.gandul.info/puterea-gandului/amorul-ghid-de-supravietuire-2797782

Cititorule, sper că nu mă crezi bolnav, deşi mâine-poimâine s-ar putea să dau colţu’, ca să mă apuc acum a mă întreba dacă Traian Băsescu o iubeşte pe Elena Udrea, dacă o fi vrând ca să o facă preşedinte, nu mai ştiu unde, dacă bea de dorul ei, dacă ea o să-l traducă… sunt om serios… cu frica lui Dumnezeu, Doamne fereşte!

Eu vreau să-ţi spun, în două-trei cuvinte, ce a însemnat Jacques Brel pentru generaţia mea, în anii cincizeci şi începutul anilor şaizeci ai secolului trecut, nimic mai mult. Aveam acces la el pe căi lăturalnice, dar el însemna libertatea, accesul la o cultură din care făceam parte, dar care ne era interzisă. Jacques Brel era ceva de furat, mă exprim astfel ca să priceapă cei de azi. Pentru cei mai tineri ca mine, pentru generaţia anilor şaptezeci, Jacques Brel le-a oferit un urmaş: Vladimir Vîsoţki. Despre cel din urmă, cu altă ocazie.

Dar al nostru unde e?

februarie 8, 2013

„Il y a un accord ! Le Conseil européen s’est mis d’accord sur un cadre financier pluriannuel pour le reste de la décennie. Cela valait la peine d’attendre”, a écrit M. Van Rompuy sur son compte twitter.

Mi-am adus aminte de păţania cu Jean Vlădoiu la CM din State, prin ’94 dacă nu mă înşel… Cred că era vorba despre meciul de fotbal România – Elveţia, da-da, sigur, era durere mare, România condusă cu 3-1, generalul Iordănescu pupase a treia oară toate iconiţele, când, deodată, Ăl de Sus îi şopteşte : « bagă-l pe Vlădoiu »… Ca la regulament, generalul se execută…

Se zice că în ăst timp, undeva prin Argeş, pădurarul Vlădoiu, tatăl lui Jenel, un om de toată isprava, se uita la televizor, nu singur, ci împreună cu nevasta, când, bucurie mare ! « a intrat al nostru ! », sare ca Geoană, ia puşca din cui şi iese afară, trage o salvă, chiuie de bucurie, reîncarcă, iar chiuie, trage din nou… şi intră în casă. Se uită pe ecran, se uită… şi iar se uită, Jenel nu mai era, de unde, firesc, întrebarea : « dar al nostru unde e ? »

Ce se întâmplase ? « Al nostru » intrase ca un vultur pe teren, s-a repezit după un elveţian, a alergat după cel de-al doilea, dar pe cel de-al treilea tot l-a prins, când mingea plecase deja de la acesta, pe care l-a luat cu fulgi cu tot, cartonaş roşu, afară cu Vlădoiu.

Revin la Consiliul European. Nu cunosc în acest moment datele, a crescut bugetul, a scăzut, vom încasa mai mulţi bani de la UE…  Să dea Dumnezeu să mă înşel, dar tare mi-e teamă că voi zice : « Dar al nostru unde-a fost ? »