Beţivul. Tradus. :))

 

Mettre à jour

«Există oare prietenie în politică? Răspunsul meu este, mai curând, unul sceptic.»

Adrian Năstase – http://nastase.wordpress.com/2013/02/14/prietenia-in-politica/

Dar dragoste, adevărata dragoste, există în politică? Şi ce mă-sa-n cur e dragostea, « l’amour » ? Trebuie să avem o definiţie, să  facem o procedură transparentă de recunoaştere a simptomelor, iar pentru asta trebuie să apelăm la specialişti, n’aşa ? Hai să vedem ce zicea Lelia Munteanu, doctor (eu ştiu, dar nu vreau să-ţi spun în ce, uite-aşa! 😀  ) :

 Întâi câteva judecăţi de principiu: îndrăgosteala nu foloseşte la nimic. Nu iese din asta nici un ce profit. Doi: amorul tâmpeşte. S-a demonstrat ştiinţific. Trei: orbeşte. Avem studii solide în sensul ăsta. Patru: asurzeşte. Cinci şi restu’: dă palpitaţii, vertij, înmoaie genunchii, cauzează rău la somatic (la psihic nu mai ai, oricum, ce repara, consideră-l pierdut).

Cum recunoaştem fenomenul? Iată câteva simptome. Ai privirea umedă şi rătăcită? Te-ai ars. Caută o oglindă, holbează-te în ea ca să fii sigur că eşti tu şi dă-ţi palme. Dacă acţiunea nu-şi face efectul, îndepărtează-te de sursele de incendiu: fugi ca de dracu’ de mail şi de telefon. Când ai ajuns să te uiţi lung la mobilul care nu mai sună şi încerci să-l repari, roagă-te să scapi până nu e prea târziu; din clipa în care spui că nu vine mailul fiindcă dincolo e căzut netul, ai intrat în faza terminală.

Încearcă să eşuezi pe o insulă pustie. Nu-i crede pe cei care-ţi prescriu terapia prin muncă: dacă lucrezi la fabrica de ace, precis te vei trezi că faci brice. Nu pleca urechea la muzica de dor şi of, de adieu sau de ce noroc că te-am cunoscut. Nuuu! Treci pe marşuri. Dă-o rapid pe „Alunelu”. Nu ieşi din casă! 

http://www.gandul.info/puterea-gandului/amorul-ghid-de-supravietuire-2797782

Cititorule, sper că nu mă crezi bolnav, deşi mâine-poimâine s-ar putea să dau colţu’, ca să mă apuc acum a mă întreba dacă Traian Băsescu o iubeşte pe Elena Udrea, dacă o fi vrând ca să o facă preşedinte, nu mai ştiu unde, dacă bea de dorul ei, dacă ea o să-l traducă… sunt om serios… cu frica lui Dumnezeu, Doamne fereşte!

Eu vreau să-ţi spun, în două-trei cuvinte, ce a însemnat Jacques Brel pentru generaţia mea, în anii cincizeci şi începutul anilor şaizeci ai secolului trecut, nimic mai mult. Aveam acces la el pe căi lăturalnice, dar el însemna libertatea, accesul la o cultură din care făceam parte, dar care ne era interzisă. Jacques Brel era ceva de furat, mă exprim astfel ca să priceapă cei de azi. Pentru cei mai tineri ca mine, pentru generaţia anilor şaptezeci, Jacques Brel le-a oferit un urmaş: Vladimir Vîsoţki. Despre cel din urmă, cu altă ocazie.

Reclame

4 răspunsuri to “Beţivul. Tradus. :))”

  1. Roxana Iordache Says:

    Coane, la faza-asta am să fiu muiere rea: strugurii sunt acri pentru biata Lelia. 😛 😳

  2. Roxana Iordache Says:

    E o blasfemie să-l alături pe Brel de … decesul pasiunii. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: